|
||||||||||
|
||||||||||
|
„Fãrã credintã n'ic nu se face“
Întotdeauna mi-a plăcut să ascult povesti si să asist la actul povestitului. În general, oamenii spun povesti în mod curent, dacă vom considera povestit actul de a vorbi despre ce ni s-a întâmplat peste zi, la muncă, la scoală sau la locul de joacă. În primul rând, povestitul are o importantă terapeutică, pentru că ne ajută să ne deconectăm si să uităm de gândurile negative pe care le păstrăm înăuntrul nostru. În al doilea rând, povestitul are o latură socială, îi ajută pe oameni să comunice si să se cunoască mai bine, vorbind despre zvonuri, împărtăsindu-si experientele auzite sau trăite, acelea care li s-au fixat în memorie sau care le-au marcat viata, într-un fel sau altul. Cele două naratiuni selectate din repertoriul unei talentate povestitoare (Ileana Ciornei de 76 de ani din comuna Scânteia, jud. Iasi) constituie un exemplu spectaculos în sprijinul rolului esential al povestitului în viata noastră. "Nothing is possible without faith..." I always loved listening to stories and witnessing story-telling. Generally, people tell stories, it’s an everyday act, if we consider story-telling the act of talking about things that happen during the day, at work, at school or at the playground. In the first place, story-telling has a therapeutic importance, meaning that it helps one destress and forget about the negative thoughts which one holds inside. In the second place, story-telling has a social aspect, it helps people connect and know each other better, just talking about rumours, or simply sharing their experiences, both heard and lived, experiences which have stucked into their memory or which have left prints on their lives, one way or another. The two narratives selected from the repertory of a talented Romanian story-teller (Ileana Ciornei, 76, from commune Scânteia, Jassy district) are a spectacular example supporting the essential role of story-telling in our life. |
|
|
||
|
|
||
|
|
||
| Editura Valahia | ||