|
||||||||||
|
||||||||||
|
Nea’ Ticã Popelca sau viata ca povestire
Abstract (Rezumat) Viata fiecărui individ în parte nu este altceva decât o poveste pe care însusi personajul si-o povesteste. Astfel fiecare individ îsi are povestea si fiecare poveste este unică în modul ei de expunere. O dovedesc nea Tică Popelca si doamna Lucretia Popescu ale căror existente nu sunt altceva decât însiruiri de evenimente narativizante. Dar pentru fiecare viata însăsi se ghidează după propriile principii narative. Pentru Tică, cel mai bătrân povestitor al satului Bumbuiesti, istoria individuală nu mai este istoria lui, ci a întregului sat în care oamenii trăiesc mai mult din povestirea unui trecut adesea modelat de fiecare povestitor în parte. Nostalgiile lui Tică după un regim comunist, care pentru el ca individualitate a însemnat excursia la Moscova sau cuvântările mai-marilor din partid, sunt, mod narativ, în limitele lumii basmului. Pentru Lucretia însă, povestea nu mai este decât modus vivendi. A povesti viata înseamnă a reactualiza, într-un mod inconstient si involuntar, regulile vietii însesi, ale adevărului trăit. The life of every man is nothing but a story which he himself narrates. This way every man has a story and every story is unique in the way of saying it. This is proven by both old man Tică Popelca and Mrs Lucretia Popescu whose lives are nothing but long chains of narrated memories. But for each case Life guides after its own narrative trends. On one hand, for Tică, the oldest story teller in Bumbuiesti village, his history is not his own anymore, but the history of the whole village where people live more form narrating a past often modified by every man in his turn. Tică’s nostalgia after the communist regime, which represented for him the trip to Moscow or the speeches of those of high rank in the communist party, are just a narrative way of life, sometimes within the limits of the fairy-tale language. On the other hand, for Lucretia the story is nothing but a modus vivendi. To tell the story of life means to put-up-to-date, unconsciously and unwillingly, the rules of life itself, the rules of lived truth. |
|
|
||
|
|
||
|
|
||
| Editura Valahia | ||